Vom ieși cu totul din timpul acesta și vom intra în „timpul lui Dumnezeu”, care este veșnicia

38

Dacă ne temem de timpul cuvenit al fiecăruia, ce ar trebui să spunem despre timpul veșniciei? Spiritualitatea Ortodoxă ne învață că veșnicia e ca și cum am încerca să golim marea transportând apa cu paharul, sau ducând fir cu fir de pe nisipul unei plaje într-un alt loc, și parcă tot ar mai fi în suflet nădejdea că vom birui cândva. Dar despre veșnicie, niciodată ea nu se va mai termina: Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le va număra?” (Eclesiasticul 1, 2). Ei, suflete al meu, acolo ceasurile tale nu vor mai valora nimic. Vom ieși cu totul din timpul acesta și vom intra în „timpul lui Dumnezeu”.

E greu de spus și de gândit cum vom intra în actualul timp în alt timp nemărginit. De aceea se cuvine să prețuim fiecare clipă și, pe cât posibil, să-i dăruim lui Dumnezeu cât mai multe momente, gânduri, gesturi ce pot fi înveșnicite. „Să ne apropiem deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit” (Evrei 4, 16), să avem timp de pocăință pentru păcatele noastre. Căci nu păcatele întristează pe Dumnezeu, căci El cunoaște firea căzută a omului și Îl dor durerile noastre, ci Domnul suferă pentru faptul că omul nu se ridică din mocirlă, sufletul nu îngenunchează și nu privește spre cer, spre Lumină.

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire…, Iași, Edit. Pim, 2013, p. 158-159