Viaţa Sfântului Ioan de la Prislop (13 septembrie)

428

Cuviosul Ioan s-a nevoit în mănăstirea Prislop, la o distanţă de 15 kilometri de oraşele Hunedoara şi Haţeg şi la 20 km de fosta aşezare romană Sarmisegetusa, în hotarele localităţii Silvaşu de Sus, într-un cadrunatural de o rară frumuseţe. Această sihăstrie de la poala Munţilor Parâng şi Prislop este numărată printre cele mai vechi şi mai renumite aşezări monahale din Transilvania.

De tânăr, Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mânăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuţ (Slivuţ), unde şi-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”. Aici el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi post. Tradiţia populară spune că a fost împuşcat de doi vânători, în timp ce îşi făcea o fereastră la chilie. Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.