Uşa fără ivăr

122

Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: „Iisus Hristos bătând la uşă”.

-Toţi cei de faţă felicitară pe pictor lăudându-i, pe lângă arta cu care era făcut tabloul, şi mireasma de credinţă ce se desprindea din el.

Numai unul din privitori găsi tabloului o greşeală. Zise:   .

– „Vedeţi uşa? Ea are o greşeală, care sare în ochi…” Ceilalţi întrebară:

– „Ce greşeală?”

Acela zise:

– „Uşa nu are ivăr pe dinafară.”

Priviră cu toţii, aşa era.

Atunci pictorul răspunse:

– „Nu e greşeală. Nu am vrut eu să-i pun ivăr. Toţi se mirară.

Pictorul urmă.

– „Iată de ce: Domnul Hristos doar bate la uşa inimii noastre, El nu deschide. Aşa că nu e nevoie de ivăr decât pe dinăuntru. Fiecare, slobod este a deschide sau nu uşa, când aude pe Hristos bătând… Aceasta-i lămurirea…

Toţi cei de faţă rămaseră pe deplin mulţumiţi.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti