Am trăit, deci, după trup, să ne ridicăm, deci, în sfârșit, să trăim și după duh!

200

   Am trăit, deci, după trup, să ne ridicăm, deci, în sfârșit, să trăim și după duh; am trăit în plăceri, să hotărâm să trăim și în fapte bune; am trăit în nepăsare, să trăim acum și în pocăință.

   Ce te mândrești, pământ și cenușă? Ce te înfumurezi, o, omule? Ce te fălești? Ce nădăjduiești în slava lumii, în bogăția sa? spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Să mergem amândoi la mormânt, te rog, și să vedem ce se află tăinuit acolo. Să vedem, firea noastră s-a risipit, oasele s-au dezgolit, trupul a putrezit. Dacă ești înțelept, cercetează cu de-amănuntul; dacă ești om deștept spune-mi: pentru Dumnezeu, cine este acolo împăratul și cine este săracul, cine este nobilul și cine este robul, cine este înțeleptul și cine nepriceputul? Unde este acolo frumusețea tinereții, unde este privirea ce-a plăcută, unde sunt ochii drăguți, unde este nasul grațios, unde sunt buzele de culoarea focului, unde sunt obrajii cei frumoși, unde este fruntea cea senină? Oare nu toate acestea sunt cenușă? Oare nu toate sunt pulbere? Oare nu a rămas doar fumul? Oare nu sunt toate viermi și duhoare? Nu sunt toate putoare?

   Să ne gândim la lucrurile acestea, fraților, să ne închipuim ultima zi și cât mai este vreme, să ne întoarcem de la drumul pe care am rătăcit până acum.

Protoiereu Grigorie Diacenko, Lupta cu păcatul, trad. din rusă de Corina Alexandra-Toader, Galați, Edit. Egumenița, 2016, p. 47-48