Tocmai fiindcă ai uitat… (ajută ca să fii ajutat)

116

Într-o noapte, un creştin neînsemnat şi smerit: a visat că, intrase în Paradis – şi că un înger îl ducea de mână.

Spăimântat, omul a zis:

– „Nu sunt vrednic să păşesc aici – căci n-am făcut nimic, ca să merit aceasta!”

Dar îngerul i-a spus:

– „Nu, aici se ştie ce-ai făcut”

– „N-am făcut nimic – şi nu sunt vrednic.”

Îngerul i-a zis:

– „Ai ajutat în ziua aceea pe fraţii tăi lipsiţi.”

– „Nu-mi aduc aminte.”

– „Ai păşit în casa văduvei şi-ai purtat darul milei.”

– „Nu-mi aduc aminte.”

– „Ai cercetat pe cei în suferinţă.”

– „Nu-mi aduc aminte.”

– „Nu te-ai trufit, n-ai bârfit, n-ai ridicat glas de pâră asupra fraţilor tăi.”

– „Nu-mi aduc aminte.”

Dar îngerul i-a spus:

– „Fii liniştit. Tocmai fiindcă ai uitat tu, ţinem noi minte. Iar pentru tot ce-ai făcut, se cade acum să stai aici cu noi.”

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti