Sunt și gânduri aduse de draci, ca să ne fure de la rugăciune

125

Sunt însă și gânduri aduse de draci, ca să ne fure de la rugăciune.

Când te rogi, vin asupra ta multe gânduri rele. Nu înseamnă că ești mai bun când nu te rogi. E o ispită și un vicleșug drăcesc, ca să te facă să-ți spui: ”Ce gânduri urâte am când mă rog și câtă tulburare. N-am să mă mai rog, ca să scap de ele și să mă liniștesc”.

Tulburarea și greutatea rugăciunii nu sunt nefirești. Părinții pustiei au suferit și ei mereu asemenea ispite.

După sfatul lor, așa să faci: ține rugăciunea, și alungă gândurile.

Întâi, nu te lăsa cuprins de deznădejde, fii tare, rabdă și vezi-ți de rugăciunea ta. Cu răbdarea și silința vei birui ispita, ușor-ușor sufletul se va curăți și rugăciunea ți se va face tot mai dragă și ușoară.

Iar gândurile alungă-le așa: nu le primi, nu le privi, nu le vorbi, că se întăresc de le băgăm în seamă, iar dacă le nesocotim, slăbesc și pier. Dracii asta vor, să se strecoare o dată cu gândurile în inima ta. Sub nici un cuvânt nu-i lăsa să intre, astupă-ți urechile la șoaptele lor și ține-te de rugăciune.

Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, ediția a doua, trad. de Marinela Bojin, București, Edit. Sophia, p. 56-57