Spovedește cu smerenie toate păcatele în fața duhovnicului pentru a primi dezlegarea lor

165

Se întreabă acum, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: dar cine, și cum trebuie să se căiască? Cel care își cunoaște greșelile și le recunoaște cu sinceritate; recunoscându-le, se mâhnește pentru ele și plânge pentru ele. Mâhnindu-se dar și plângând, așează o mai trainică intenție de a nu mai întrista pe Dumnezeu cu păcatele sale, și, în final, având aceste stări sufletești, spovedește cu smerenie toate păcatele, în fața duhovnicului pentru a primi dezlegarea lor și pentru a merge spre potirul Domnului îndreptat și curat în fața ochilor lui Dumnezeu. Astfel, îngrijește-te să cunoști păcatele tale și să le mărturisești. A cunoște păcatele înseamnă să spui că am făcut acest și acest păcat; iar să le mărturisești înseamnă să te condamni pentru ele, să spui: sunt vinovat!, nepermițând nici o justificare și iertare. Am greșit, sunt vinovat, aceste cuvinte se cade a fi pronunțate înainte de toate și pronunțate cu sinceritate.

Protoiereu Grigorie Diacenko, Lupta cu păcatul, trad. din rusă de Corina Alexandra-Toader, Galați, Edit. Egumenița, 2016, p. 51