Spovedania nu înlătură relele porniri ale inimii

65

Spovedania făcută cum se cuvine, chiar dacă șterge păcatele, nu înlătură tot răul pe care ele l-au adus sufletului, adică orbirea și întunecarea minții, înclinațiile și dispozițiile rele ale voinței, obișnuințele și deprinderile rele ale inimii, degradarea și zădărnicirea puterilor sufletului sau urâțirea chipului omului, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Spovedania nu ia de la noi toată pedeapsa  și canonul pe care trebuie să-l primim pentru păcatele noastre; nici nu ridică toată puterea deprinderilor rele și a năravurilor pe care le-am căpătat odată cu păcatul, chiar dacă, întrucâtva, le împuținează. Ni le lasă pe toate ca să le îndreptăm și să le îndepărtăm noi înșine prin străpungerea necontenită a inimii și prin nevoințele și ostenelile și luptele pocăinței pe care suntem datori a o avea toată viața după ce greșim.

Sf. Nicodim Aghioritul, Despre metanie-pocăință, trad. din neogreacă în lb. română de Zenaida Anamaria Luca, Sfântul Munte Athos, edit. Panaghia, 2004, p. 25