Și monahul și mireanul sunt datori să atingă aceeași țintă, sfințenia!

38

Se spune că cel mai frumos au vorbit despre viața de familie monahii și cel mai înălțător au așezat în rânduri despre viața monahală cei căsătoriți. Un paradox luminos printre multe altele. Căsătoria și monahismul nu se exclud reciproc, ci sunt intim complementare, așa cum spunea Paul Evdokimov, și monahul și mireanul fiind datori să atingă aceeași țintă, sfințenia, și un drum și celălalt ne ajută să intrăm „în odihna lui Dumnezeu”, „în bucuria Domnului”.

Ambele căi sunt vocații speciale, au aceeași frumusețe, aceeași demnitate și aceeași cinstire înaintea lui Dumnezeu. Indiferent că viețuim în lume sau în mănăstire cu toții suntem rezultatul unirii dintre un bărbat și o femeie, suntem darul binecuvântat al unei familii.

„Iubirea schimbă însăși substanța lucrurilor”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur și adaugă: „numai iubirea face din două ființe una singură”. Numai iubirea cunoaște Iubirea. Numai iubirea unește ființele lui Dumnezeu și le unește apoi cu celelalte. Teologii au văzut în Sfânta Treime adeseori model, icoană a iubirii, familia creștină, anamneză a Paradisului.

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire…, Iași, Edit. Pim, 2013, p. 182-183