Sfânta Cruce pe cer

437

Luminată în slavă, mai strălucitoare ca soarele, căreia încă i-au stat oamenii împotrivă şi au înjurat-o, se va arăta, în ciuda tuturor vrăjmaşilor ei, semn slăvit de biruinţă a binelui asupra răului. Atunci, în zilele acelea înfricoşate, pe pământ şi în tot trupul, Însuşi Dumnezeu-Cuvântul vine să cheme pe oameni, pentru cea din urmă oară, însă nu la pocăinţă, ci la judecată. Atunci Dumnezeu şi iconomia mântuirii nu mai e pe crezute, ci pe văzute.

Iar pe Antihrist, în care lucra toată puterea Satanei:

2 Tesaloniceni 2:

8. Domnul îl va ucide cu suflarea gurii Sale, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.

Daniil 12:

12. Fericit va fî cel ce va aştepta şi va ajunge la 1335 de zile.

E ziua Domnului cea mare şi înfricoşată, zi de fericire pentru cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, zi de bucurie negrăită, ziua întoarcerii Acasă, în ţara de obârşie şi capătul plângerii. Zi de fericire, văzând izbânda răbdării, văzând învierea cea de obşte, văzând moştenirea cea gătită de la întemeierea lumii celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi au rămas în dragostea Lui până în sfârşit. Şi taine între taine, numai de Dumnezeu ştiute, atunci se vor vedea.

Ceilalţi însă, vor sta să-şi dea sufletul de groază şi de aşteptarea celor pornite să vină peste lume, căci Tăriile Cerului vor fi zguduite. Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au răstignit, venind pe nori, cu putere şi cu mărire multă; pe Cel ce este dragostea noastră, care nouă ne împrăştie frica, dar groaza groazelor pentru cei ce L-au prigonit şi L-au răstignit pentru iubirea Sa de oameni şi trebuind să-şi capete plată veşnică după faptele lor.

Şi va fi judecata, căci fărădelegile au adus potopul şi fărădelegile strigă şi grăbesc judecata.

Drept aceea, văzând că s-a luat pacea de pe pământ, dar timpul încă nu ni s-a luat, cu glasul lui Dumnezeu chemăm pe toţi oamenii de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea! Iar ziua aceea poate fi oricând.

Iată mai pe înţeles graiul rugăciunii Mântuitorului, pentru creştinătatea de peste veacuri şi de peste tot pământul, prinsă pe cât s-a putut, în sunetul acestor şapte surle…

Iar despre Antihrist se mai poate scrie şi altfel…

Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Deva, Edit. Episcopia Aradului, 2006, p. 126-127