„Schimbarea homosexualităţii este posibilă?”

136

Am ajuns uşor la homosexualitate; eram o fire slabă. Mama a murit când aveam 19 ani. Tata murise când aveam 13. Am avut încă de mic o anumită confuzie legată de cine eram şi ce simţeam faţă de alţii. Confuzia mea despre „dorinţă” şi despre faptul că am observat că sunt „atras” de băieţi m-a făcut să mă consider „homosexual” încă de la vârsta de 14 ani. La 20 de ani am început să le spun aceasta şi celor din jurul meu.
La 22 de ani, am devenit editorul primei reviste destinate tinerilor homosexuali, XY Magazine din San Francisco. Prin conţinutul grafic, era la limita pornografiei, dar mi‑am spus că poate fi folosită ca o trambulină către ceva mai bun şi mai amplu. Mai târziu, am fondat revista Young Gay America. Revista a făcut valuri. Tinerii homosexuali au reacţionat cu entuziasm. Am primit premii, recunoaştere, respect şi onoruri, precum şi numeroase apariţii în mass-media, de la PBS la Seattle Times, de la MSNBC la un cover story în revista Time. Se părea că toată lumea o vrea. Era axată anume pe ideea de „acceptare şi promovare” a homosexualităţii, eu fiind un lider în această privinţă. Am fost invitat să vorbesc la prestigiosul Forum JFK Jr. de la Facultatea de Ştiinţe Administrative de la Harvard, în 2005.
Chiar atunci, după ce am urmărit înregistrarea emisiunii, am început să am îndoieli în privinţa vieţii şi influenţei mele. Neştiind pe nimeni cu care să pot discuta aceste întrebări şi îndoieli, m-am îndreptat către Dumnezeu. Am început să „vorbesc” cu El într-o perioadă în care aveam probleme de sănătate cauzate de stilul meu de viaţă.
Am început să înţeleg, destul de repede, unele lucruri despre care nu crezusem că pot fi adevărate, cum ar fi faptul că eu conduceam o mişcare proastă, negativă, iar această descoperire nu se baza câtuşi de puţin pe dogme religioase. Am tras singur aceste concluzii. Mi-a devenit clar, gândindu-mă şi rugându-mă, că homosexualitatea ne împiedică să ne găsim adevăratul eu. Nu putem vedea adevărul pentru că suntem orbiţi de homosexualitate. Mulţi dintre cei robiţi de homosexualitate sau de alte comportamente pătimaşe Îl văd pe Dumnezeu ca pe un duşman, pentru că El le reaminteşte cine ar trebui şi cine sunt meniţi să fie. Aceşti oameni preferă să închidă ochii şi să-şi astupe urechile la Adevăr, alegând în schimb, prin antagonism, să-i acuze pe creştini cu cuvinte gen „fascişti”, „fundamentalişti” şi „retrograzi”.
Pentru mine, homosexualitatea a început la vârsta de 13 ani şi s-a încheiat, după ce m-am separat de influenţele exterioare şi m-am concentrat asupra mea, la vârsta de 30 de ani. Vindecarea de rănile pricinuite de homosexualitate nu este uşoară, cu atât mai mult cu cât sprijinul în acest sens este foarte redus. Deseori, acest sprijin este ridiculizat, redus la tăcere şi făcut ilegal prin manipulări juridice. Eu însumi a trebuit să fac abstracţie de vocile celor din jurul meu pentru a putea afla aceasta. Acţiunile homosexualilor îşi propun, printre altele, să-i împiedice pe oameni să afle că schimbarea este posibilă. În ce mă priveşte, ieşirea de sub influenţa mentalităţii homo a fost cea mai plenară, frumoasă şi uimitoare experienţă din viaţa mea. M-am întâlnit cu Dumnezeu când eram singur, obosit şi supărat. Rugându-mă, mi-a spus că nu are de ce să-mi fie teamă şi că sunt „acasă”. Trebuia doar să fac puţină ordine în „casă”.
Homosexualitatea mi-a răpit 16 ani din viaţă, infestându-mi-i cu diferite minciuni, propagate şi prin mass-media pentru copii. În unele ţări europene, homosexualitatea este considerată atât de normală, încât copiii primesc la şcoală cărţi cu basme cu homosexuali. Polonia încearcă să împiedice Uniunea Europeană să-i îndoctrineze copiii cu propagandă homosexuală. În replică, Uniunea Europeană l-a numit pe premierul polon „respingător”.
Ca lider al mişcării homosexualilor, am avut ocazia să vorbesc de multe ori în public. Aş vrea să-mi pot lua înapoi cuvintele spuse atunci. Astăzi ştiu că homosexualitatea înseamnă patimă şi pornografie laolaltă. Nu voi mai lăsa pe nimeni să mă convingă de contrariu, indiferent de cât de abili sunt în cuvinte sau de cât de tristă le e povestea. Am văzut. Ştiu adevărul.
Vindecarea de păcatele lumii nu vine peste noapte; însă vine, dacă nu îi opunem mândria noastră. Dumnezeu câştigă în cele din urmă, în caz că nu ştii.

Michael Glatze

Din revista „Cuvinte catre tineri” Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Manastirea Putna, 2009