Să venim cu mic, cu mare la Sfânta Pocăință și Sfânta Împărtășanie

79

Mă doare sufletul când văd că nu ne împărtășim. Știu, o parte dintre noi suntem opriți. Aici e altceva. E Canon și Canonul de oprire de la Sfânta Împărtășanie este o dimensiune importantă a Tainei Pocăinței prin care ne împărtășim cu harul și mila lui Dumnezeu. Dar unde ne sunt copiii noștri cei nevinovați care se pot împărtăși – știu că ai dumneavoastră sunt acolo – dar unde sunt bătrânii noștri, unde sunt tinerii noștri? De ce alegem să facem cele ce ne despart de viața noastră? Oare ce ne ține departe de Sfânta Împărtășanie este mai important decât viața? Și dacă vom pieri în anii care vin, de va fi să vină în curând sfârșitul lumii, va fi pentru că nu mai mâncăm Viața și nu ne mai Împărtășim de Dumnezeu.

Ca să putem să trăim, iar nu doar să supraviețuim, în zilele astea, va trebui să redescoperim înțelepciunea lui Dumnezeu care este în Biserică, va trebui să scormonim în Viețile Sfinților și în scrierile Sfinților metode prin care să intrăm în relație vie cu Duhul lui Dumnezeu, ca să dobândim harul lui Dumnezeu și să-l păstrăm. Nu mai putem fi spontani. Un adevărat credincios nu e niciodată o ființă spontană, nu se lasă pe ”ce-i vine”, ci el știe ce trebuie să facă. Dacă nu știe e vinovat de păcatul ignoranței.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 90