Români în diaspora – Tudor Andrei, tânăr violonist român stabilit la Viena

120

Cum te simți, ca și artist, departe de casă?
Îmi desfășor activitatea muzicală în afara granițelor țării, pentru că în meseria mea am avut nevoie de cunoaștere, încă am și voi avea mereu. Toți muzicienii călătoresc, din dorința de a împărți muzica cu alți muzicieni și cu publicul larg; așa a fost mereu și așa va rămâne. Mă acomodez repede acolo unde simt că îmi este locul, cel puțin pentru o perioadă. În prezent mă bucur de șederea mea în Viena, un oraș care îmi este drag, cu oameni minunați din toate colțurile lumii, un oraș unde cultura este păstrată la nivel suprem.
Sunt mereu binevenit acasă și mă întorc să cânt, de câte ori am ocazia, sau să îmi văd familia, prietenii și locurile dragi.

De unde îți iei inspirația?
Din tot! Prin muzică exprimăm tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și în noi.

Ce crezi că avem de oferit culturii universale actuale?
Este de ajuns să nutrim talentul și să îl facem cunoscut în toate domeniile și, bineînțeles, să ducem la bun sfârșit sarcina frumoasă dată de Cel de Sus.

Cum te-a îmbogățit vioara ca om?
Un impact mare îl are pe latura sensibilă a firii mele. Predomină cunoașterea sentimentelor, ale persoanelor din jur și ale mele. Cred că mi-am dezvoltat simțul de a înțelege mai mult fără a fi rostite vorbe.
Aceasta mi se trage de la energiile și sentimentele pe care le împart cu publicul pe scenă. De multe ori, fără să mă uit, în timp ce cânt, simt reacția fiecărui ascultător – cum își înclină capul, cum se foiește, cum zâmbește – și motivul acesteia – de plăcere, de plictiseală, de surprindere.
Ajung la momente când comuniunea dintre mine și public este atât de intimă, nivelul de energie este atât de intens, încât știu ce trebuie să îi dau, să arunc către el, întocmai pentru a-i transmite trăirile mele. Sunt momente unice, de scurtă durată, dar cu un efect ce durează și îmi hrănește sufletul.
Cei ce fac artă, de dragul ei, în general se mulțumesc cu puțin. Sunt oameni fără mari aspirații materiale. Unii consideră familia cel puțin la fel de importantă ca și muzica și se dedică lucrurilor de suflet.

Ce mesaj ai vrea să exprimi prin creațiile tale?
Creația mea nu constă decât în felul cum interpretez marii compozitori. Două tipuri de mesaj îmi doresc mereu să transmit: mesajul compozitorului și amprenta mea, mai ales interpretând muzica ce mă reprezintă mai mult, la nivelul de înțelegere la care mă aflu în acel moment.

Cum vezi acum România, din locul unde te afli?
O văd hăituită de marile puteri, din afară.
În ultimii 2000 de ani, noi, ca popor, nu prea am avut liniște și asta se vede în nivelul de corupție, în slăbiciunea de a vinde țara pe bucățele în schimbul unor beneficii oferite din afară, dezbinarea noastră ca popor… oarecum, indiferența față de cei de lângă noi în multe rânduri.
Am cunoscut foarte mulți români minunați și ar fi extraordinar ca cei care gândesc la fel, care au aceleași valori și principii, aceleași vise și aspirații, să se găsească unii pe alții.

Din revista „Cuvinte catre tineri” Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Manastirea Putna, 2012