Recolta bună şi Dumnezeu

157

Doi săteni stăteau de vorbă. Unul zicea:

– „Sunt foarte mulţumit de recolta mea, şi-ţi mulţumesc şi dumitale pentru ajutorul ce mi-ai dat la cărat”. Celălalt răspunse:

– „Şi eu îţi mulţumesc că mi-ai dat o mână de ajutor când am secerat.”

Un copil al unuia din ei, care se afla de faţă, zise tatălui său:

– „Tată, dar lui Dumnezeu nu-I mulţumeşti că ţi-a dat recoltă bună?”

Cei doi săteni, ruşinaţi, se priviră şi-şi ziseră:

– „Copilul are dreptate. Noi am uitat de Dumnezeu.”

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti