Pocăința reprezintă motiv de bucurie în ceruri!

194

”Ce bine îți pare, ce vesel ești când găsești un lucru necesar și valoros, care se pierduse! Ești gata să sari de bucurie. Imaginează-ți, deci, cât de mult se bucură Tatăl Ceresc la vederea fiului Său cel pierdut, a omului păcătos, dar care s-a aflat, la vederea oii rătăcite și înviate a Sa, la vederea drahmei celei pierdute și aflate, adică la vederea acestui chip viu, a lui Dumnezeu, omul? Nu se poate descrie această veselie. Bucuria Tatălui Ceresc pentru fiul desfrânat care se pierduse și s-a aflat este atât de mare, încât bucură pe toți care se iubesc și doresc cerul: căci bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește”.

”Fraților și surorilor cei rătăciți! Întoarceți-vă de la calea pieirii spre Tatăl Ceresc! Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”

Protoiereu Grigorie Diacenko, Lupta cu păcatul, trad. din rusă de Corina Alexandra-Toader, Galați, Edit. Egumenița, 2016, p. 59-60