Pildă: ”Telefonul ceresc”

190

Un om cu învăţătură, dar trufaş, văzând pe un om credincios închinându-se, îi zise:

– „Ce-o mai fi şi rugăciunea asta? Stai de vorbă cu văzduhurile, ca nebunii…”

Omul cel credincios tăcu. În altă zi, el găsi pe trufaş vorbind la telefon, şi-i zise:

– „Ce faci aici, domnule?”

– „Ce să fac? Vorbesc la telefon.”

– „Tare mă mir eu, cum stai d-ta de vorbă cu pereţii.

Trufaşul se supără, dar celălalt îi zise:

– „Eu nu m-am supărat când mi-ai spus că vorbesc cu văzduhurile, d-ta de ce te superi? Avem şi noi un telefon mai bun ca al d-tale, noi vorbim cu Dumnezeu şi-i spunem păcatele şi căinţa noastră, iar El ne iartă şi ne călăuzeşte. Trufaşul rămase cu nasul în jos.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti