Pildă: ”… Şi cel mai mic dintre voi…” (câți dintre noi mai facem așa?)

66

Un vapor fu prins de furtună în largul mării. Valurile îl acopereau, ameninţându-l la toată clipa. Un marinar, trecând pe punte spre a îndeplini o poruncă a căpitanului, fu luat de un val şi aruncat în mare. Era noapte întunecoasă. Se făcu alarmă pe vapor. Săriră ceilalţi marinari ca să-l scape. Unul din ei îi aruncă o frânghie, strigându-i cu glas tare să se agaţe de ea. Dar cel căzut în mare nu putea vedea nimic.

În vremea aceasta, într-o cabină, unul din marinari zăcea bolnav, şi aflând pricina larmei de pe punte, se rugă lui Dumnezeu: „Doamne, ajută-mi şi mie să fiu de folos prietenului aflat în primejdie!” Ca împins de puterea lui Dumnezeu, marinarul bolnav luă lampa din perete şi o aşeză în dreptul ochiului de fereastră a cabinei. Un firişor slab de lumină pătrunse în întunerecul nopţii, dar tocmai în clipa aceea, datorită acestui firişor, marinarul căzut în apă, văzu frânghia care i se aruncase de pe punte şi prinzând-o cu putere în mână, fu scăpat de la moarte.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti