Pilda: „Semănătorul”

129

Cu cine ne asemănăm noi mai mult?
Cu semănătorul…
Când vorbim, noi semănăm. Seminţe bune când vorbim după placul lui Dumnezeu, neghină, când rostim cuvintele diavolului.
Când tăcem, noi semănăm. Lucruri bune când tăcerea noastră este răbdare, lucruri rele când tăcem din mânie sau din răutate.
Când scriem, noi semănăm. Balsam mângâietor când şirurile cuprind cuvinte bune, otravă, când cuprind cuvintele satanei.
Când lucrăm, noi semănăm. Pildă bună, când munca noastră e dreaptă, pildă rea, când munca noastră-i o minciună.
Când ne odihnim, noi semănăm. Lucruri bune când odihna noastră este o răsplată a muncii, lucruri rele când ea-i o trândăvie.
Şi aşa, mereu, noi semănăm.
Se cade, deci, să fim cu băgare de seamă la sămânţa pe care o aruncăm în sufletele semenilor noştri.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti