Pildă: ”Plopul şi iedera”

341

Era odată un plop. Într-un an, vântul aduse la rădăcina lui o sămânţă de iederă. Venind o ploaie bună, sămânţa încolţi, iar vrejul de iederă se urcă pe trupul plopului, până aproape de vârf.

Încrezută şi trufaşă, iedera întrebă atunci pe plop:

– „Cât ţi-a trebuit să ajungi atât de înalt?” Plopul, cuminte şi înţelept, îi răspunse:

– „Ehe! Mi-a trebuit o sută de ani!”

Iedera, crăpând de mândrie, îi zise:

– „Ce mai treabă! Mie mi-a trebuit numai o vară.

Plopul, de colo, zâmbind:

– „Da, e drept, o vară, dar numai o vară ai să trăieşti, că află de la mine: cine creşte repede, piere repede. Aşa că vai de mărirea ta!

Şi, cu adevărat, în preajma toamnei, vrejul iederii se uscă şi, peste puţin, căzu netrebnic la piciorul plopului care, înţelept şi tăcut, îşi ducea mai departe rostul său, lăsat de bunul Dumnezeu.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti