Pildă ortodoxă: ”Un copil care nu se teme de tatăl său”

224

Într-o zi, un trufaş zicea unui credincios:

– „Ce, sunt copil să mă tem de Dumnezeu?”

Credinciosul îi răspunse:

– „Rău faci că nu lepezi de la tine această orbire a trufiei.”

A trecut o bucată de vreme şi iată pe trufaş venind la cel credincios.

Îi zise:

– „M-a gonit fecioru-meu din casă. I-o vândusem lui, cu îndatorirea să mă îngrijească până oi muri. Şi acuma m-a luat cu ciomagul şi m-a alungat.”

Cel credincios i-a răspuns:

– „Nu te supăra, frate, dar se vede treaba că feciorul d-tale te-a auzit când spuneai că nu te temi de Dumnezeu şi auzindu-te ba, azi, ba mâine, şi-a zis şi el: „Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, de ce m-aş teme eu de tata?!” Şi de aceea, te-a alungat, dar vinovat de aceasta nu e feciorul, ci numai d-ta.

Trufaşul a pus nasul în pământ şi n-a mai zis nimic.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti