Pilda: „Nu pot …”

225

Un soldat avea prostul obicei să înjure.

Într-o zi, stând de vorbă cu preotul regimentului, soldatul îi zise:

– „M-aş lăsa de înjurătură, dar nu pot.” Preotul îl luă cu sine în oraş şi-i zise:

– „Îţi dau o sută de lei, dacă tot timpul cât vei fi cu mine nu vei înjura.”

Şi vreme de două ceasuri, ei se plimbară prin oraş. Soldatul se ţinu de făgăduială şi preotul îi dădu suta de lei.

Când se despărţiră, preotul îi zise:

– „Tu, prietene, mi-ai spus că nu poţi să te laşi de înjurătură pentru nimic în lume. Şi iată, văd că numai pentru o sută de lei ai putut să nu înjuri două ceasuri. Atunci, cu şi mai mare înlesnire te vei lăsa de această rea apucătură, când vei şti că pentru această faptă bună, vei căpăta o răsplată neînchipuit mai mare şi mai frumoasă de la Durmnezeu!”

Şi de-atunci, soldatul acela n-a mai înjurat.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti