Pilda: „Mă tem că..”

212

Când pleca dimineaţa la treabă, omul acela, în loc de altă vorbă, zicea: „Mă tem că nu vom izbuti…”

Când începea să mănânce, îşi arăta îndoiala: „Mă tem că mâncarea aceasta are să-mi facă rău…”

Dacă un cerşetor întindea spre el mâna, omul nostru nu-i dădea nimic ci numai şoptea: „Mă tem că mă înşeală…” Iar când cineva îi vorbi despre mântuirea sufletului, el de asemenea îi răspunse: „Mă tem că-i o înşelare…

Până într-o zi, când preotul, stând cu el de vorbă, îi zise:

– „Dumneata spui aceste vorbe: „Mă tem că…” tocmai unde nu trebuie, şi nu le spui unde trebuie.

– „Cum adică, părinte?”

– „Foarte simplu. Când tragi din ţigară, când treci pe la crâşmă, când înjuri, când minţi şi în alte împrejurări ca acestea, nu zici: „Mă tem cㅔ, cu toate că tocmai atunci ar trebui să le spui…”

Şi omul nostru a rămas pe gânduri din clipa aceea.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti