Pildă: ”Lampa cea mică”

98

Vorbeau doi prieteni. Zicea unul:

– „La ce pot fi bun, cu puţina mea lumină sufletească?”

Celălalt îi răspundea:

– „Fie cât de mică, o lumină sufletească poate fi de folos unui semen.”

Şi celălalt nu voia să creadă.

Îi zise prietenul:

– „Dacă nu eşti sincer, eşti un trufaş; iar dacă eşti sincer, eşti un înşelat.

Celălalt grăi:

– „Nu, prietene, – sunt sincer, dar nu cred în puterea mea…”

Atunci, prietenul îi zise:

– „Priveşte, dragul meu, căsuţa modestă a unui lucrător. Iată cum se adună toţi seara de la lucru. Seara începe să se umple încăperea căsuţei lor. Atunci, mama ia lampa mică din perete, o umple cu gaz şi-i aprinde fitilul. Pe urmă, o aşează în perete la loc. Şi iată, dragul meu, această mică lampă cum îşi împrăştie în jur lumina ei blajină – şi umbra a pierit. Toţi se strâng sub lumina ei si se simt mulţumiţi. Asemenea şi tu, şi oricine… Poţi fi ca această umilă şi tăcută lampă: să aduci lumină bună şi pace într-un suflet. În faţa lui Dumnezeu aceasta este o ispravă foarte mare.”

Şi prietenul a căzut pe gânduri…

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti