Pildă: „Întoarcere la făgaş” (citește și distribuie)

55

De multe ori, gospodarii din vreun sat în loc să meargă pe drumul cuvenit, o iau, fie cu piciorul, fie cu căruţa peste câmp, trecând peste lanuri şi hotare.

Stăpânii locului încălcat s-apucă şi fac şanţ, dar oamenii trec şi aşa. Pun atunci spini şi scaieţi, şi nu mai trece nimeni. Se duc toţi la drumul cuvenit.

Aşa şi cu suferinţa omenească.

Dumnezeu vrea să mergem pe cărarea Lui, cea cuvenită, dar noi o luăm „peste câmp”, adică facem fărădelegi. Atunci el sapă în calea noastră un şănţuleţ de suferinţă, pe care noi îl trecem lesne. Sapă unul mai măricel, dar noi îl trecem şi pe acela. Atunci ne aruncă în cale spinii şi ghimpii suferinţelor şi noi vedem calea cea bună şi ne întoarcem la ea.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti