Pilda: „Frâul diavolului”

100

Pe vremuri depărtate, calul trăia slobod în pustiuri. Într-o zi, un cal certându-se cu un cerb, din pricina păşunii, îşi puse în gând să se răzbune pe el.

Cum nu se bizuia numai pe puterile sale ceru ajutor de la om.

– „Bine, îi zise omul, eu te ajut, dar să mă laşi să-ţi pun frâu în gură şi să încalec pe tine.”

Calul, nebănuind nimic, se lăsă prins şi încălecat. Şi omul, de îndată ce-l zălogi, nu-i mai dădu drumul, robindu-l pentru nevoile sale.

Şi iată cum pentru o răzbunare, calul îşi pierdu libertatea.

Tot asemenea şi noi, dacă ne lăsăm prinşi de duhul răzbunării, vom fi mereu cu frâul diavolului în suflet.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti