Pilda: „Focul limbii”

138

La preot a venit într-o zi o femeie să se spovedească şi i-a spus:

– „Părinte, am dat foc…”

Preotul a întrebat-o:

– „Ce te-a îndemnat să dai foc casei duşmanului?”

Femeia zise:

– „N-am umblat cu foc, părinte, n-am aprins cu foc de acesta…”

– „Atunci, ce-ai făcut?”

Şi femeia a răspuns:

– „Am aprins casele vecinilor cu clevetirea, cu bârfirea şi cu vrajba mea… Şi mare păcat am săvârşit…”

Părintele i-a zis:

– „În adevăr, acest păcat e tot aşa de mare ca uciderea. Se cade să-l ispăşeşti.”

De limbă, Sfânta Scriptură zice: „Iată un foc mic, ce mare pădure aprinde!”

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti