„Pilda cu predica babei înţelepte”

249

Era un preot într-o biserică și mereu predica cum ar fi și aici la noi, toată ziua cuvinte de folos. Și uite că într-o zi o femeie care stătea așa neînsemnată undeva în strană, de multă vreme venind la biserică, ea s-a adresat preotului, și a spus așa: ”Părinte, aș vrea să vorbesc și eu în biserica dumneavoastră și să vă spun într-o zi o predică”. Preotul s-a mirat în sine: Ce ar putea să vorbească o femeie în Biserica, când ea trebuie să tacă? Dar dacă a spus ea…Femeia s-a adresat amvonului, acolo în fața altarului, și a spus așa: Iubiți credincioși, eu iubesc biserica dumneavoastră, mii drag preotul dumneavoastră, dar am și eu o rugăminte: o sa vin la dumneavoastră cu o cerere simplă..vreau sa veniți o dată toți, cu Consiliul Parohial, cu părintele, la mine la masă. Și a zis: da…nici o problemă. Trecem peste tot tabietul și ajungem la punctul în care femeia a procedat la un tertip, s-a schimbat, s-a schimonosit, s-a uns pe față, și-a tras o mască estetică exterioară să nu o cunoască nimeni, s-a zdrențuit toată cu niște haine jegoase, rupte, și a luat tot satul, toți consilierii la rând și toată lumea bună, cu traista în spate și a început: ”În numele lui Iisus Hristos ajutați un sărac. în numele lui Iisus Hristos un muritor de foame, în numele lui Iisus Hristos un bătrân, în numele lui Iisus Hristos un neputincios, un flămând, un însetat, un chinuit, un amărât, un lipsit.

Formulele de întoarcere a cererii femeii către persoana care cerea erau acestea: da drumul la câine să n-o mai văd pe aici, aruncă-i o coajă de pâine, aruncă-i un măr, dă-i un morcov, dă-i un cartof, dă-i un castravete, să iasă să plece din ograda asta. Femeia a luat totul frumos și punea în niște punguțe, nota ceva cu pixu, punea în traistă și pleca acasa. La vremea cuvenită când a sosit vremea prânzului la care era poftit preotul, femeia locuia în sat desul de bine așezată gospodărește, a făcut o sală mare frumoasă, numai borangicuri, numai farfurii…ați văzut în general când mergem prin străinătăți, noi ne achiziționăm niște lucruri de lux, pe care le folosim când avem musafirii cei mai de vază, și o lingură aurita, un pahar cu dungă de aur, și prostii dinastea care să părem noi interesanți. Femeia a pregătit, tot strălucea, era ca în rai, s-a dus într-o altă cameră unde avea ea la țară cum se spune, a pus laicere, a pus căni de lut, linguri de lemn, străchini de lut, a tăiat purcel, a făcut zamă de găină, a făcut plăcinte, poale-n-brâu, bunătăți, a pus totul sub cheie și a plecat la biserica. Însă în sala de ospăț, cat ea a lipsit de la biserica, s-a petrecut ceva interesant..pe masa unde trebuiau să vină toți cei care trebuiau serviți exista etichete cu numele fiecăruia care era invitat, și în tața lui o cutiuță, îmbrăcată bineînțeles într-o fontă cu o dedicație.

A venit preotul a intrat frumos cu tot soborul, vreo 30 de presoane, s-au așezat în jurul mesei..și a început lumea bună cu expresiile evanghelice: vai dar la dumneavoastră este ca în rai, vai dar la dumneavoastră este ceva de vis, pe lumea cealaltă să vă agonisiți așa ceva…da, da și eu mă gândesc că pentru lumea cealaltă să îmi agonisesc așa ceva. Și a zis preotului: Părinte dacă tot ne-am adunat, să binecuvântați masa. Și preotul a zis: Dar nu puneți bucatele? … Lăsați părinte asta este treaba gazdei, dumneavoastră binecuvântați masa. A binecuvântat preotul masa, și a spus femeia: vă urez poftă bună. Când au văzut ca totuși nu sunt bucate pe masă, dar masa e binecuvântată, au zis ca e o glumă, apoi au desfăcut toți suvenirul, și în fața fiecăruia în cutia lucitoare, stralucitoare, elegantă, bine ambalată ce era: un morcov, un măr, un cartof, un castravete, o coajă de pâine, o coajă de portocală, o felie de cozonac, o bucată de os de porc, ce primise ea de pomana. Bineînțeles, preotul a fost primul care a reacționat, că noi suntem cei care păstorim turma și ne sare repede țandărul sau muștarul la anumite incoveniente, și zice: Dar vă bateți joc de slujitorul lui Dumnezeu?…Nu părinte cum să îmi bat joc de slujitorul lui Dumnezeu, dar chiar vă rog să gustați. Preotul avea și el o felie de cozonac ușor mai veche dinainte, așa primise dânsa de la doamna preotează de acasă.

Și zice: Doamnă ne pare rău trebuie să ne ridicăm și să plecam…NU părinte acuma vreau să vă spun predica de care-i vorba. De un an de zile vă ascult la predică. Atât de frumos le vorbiți la oamenii ăștia, și atât de frumos le explicați: ce-i Împărăția lui Dumnezeu”, ce-i rugăciunea, ce-i milostenia, ce-i fapta bună, vă rog, încercați să vă amintiți că săptămâna trecută la ușa dumneavoastră a fost o cerșetoare. O dată au tresărit toți…EU eram, și știți de ce am trecut? Așa vine și Hristos ca un fur fără să spună. Și am vrut să vad cum creștinii din comunitatea noastră primesc legea lui Dumnezeu în acord cu Evanghelia și cu fapta bună. Și dacă veți recunoaște cumva darurile din fața dumneavoastră, sunt chiar de la dumneavoastră de acasă. Și vă rog să nu rușinați de ele. Primițile ca din Împărăția lui Dumnezeu. Alminteri am și auzit niște vorbe de genul când am intrat aicea: că ce frumos e la dumneavoastră ca-n rai, considerați că ați fi în rai, și asta ati găsit cand ati venit pe pământ. Ati plecat la mie la cer și ați găsit aceasta, dăruit vouă, oamenilor prin oameni către Dumnezeu. Preotul s-a rusinat de o dată tot și a zis: Doamnă ne scuzați, într-adevar e o lecție de morală usturătoare, dar nu trebuie să o interpretați așa…nu o interpretez părinte în nici un fel…haide să îți arăt cum văd eu Împărăția lui Dumnezeu. Și a spus…vă rog, sluga (servitoarea), te rog deschide ușile mari de la camera vecină și să intrăm să cinăm.

Când au văzut acolo ce frumos era și totul pregătit a zis: părinte eu cam așa văd milostenia în fața lui Dumnezeu..vă rog să serviți, și să vă simțiți bine…mai cu noduri în gât, mai cu nemulțumire, mai cu oftică, mai cu supărare, mai cu întristare, au mancat toți cu amintirea la ce aveau în farfurie când au ajuns la masa împărătească. În final preotul îi spune: dumneavoastră ați fi bună de consilier la noi la biserică…nu părinte, eu nu ma ocup cu dinastea, eu mă duc din loc în loc și caut creștini tot așa de râvnitori ca ai dumneavoastră, și încerc să-i povățuiesc pe calea lui Dumnezeu. Nu trebuie sa torocănim ceasuri întregi, să arătăm noi că știm să ne rugăm. Să ne rugăm convinși că Dumnezeu ne ascultă.

Părintele Calistrat Chifan