Pildă: ”Cel ce se lăuda” (Cu luare aminte)

182

Într-o adunare, venind vorba despre Dumnezeu şi despre cele ale sufletului, iată că un necredincios ridică glas de încrezută vorbire, zicând:

– „Cunosc eu toate acestea… Ce mai am nevoie de lămuriri şi explicaţii? Iată: le cunosc toate, ca-n palmă…”

Unul din cei de faţă, om cu credinţă şi cu teamă de Dumnezeu, îi zise:

– „Bine, domnule, dacă d-ta zici că cunoşti atâta de bine toate acestea, rogu-te, fii bun, şi arata-mi ce ştii d-ta despre viaţa şi fiinţa furnicilor?”

Acela, holbând ochii, răspunse:

– „Nu ştiu nimic…”

Atunci, credinciosul îi zise:

– „D-ta spui că cunoşti pe Dumnezeu ca-n palmă şi nu ştii nimic despre o fiinţă aşa de mică şi despre viaţa ei … Cum e oare cu putinţă acest lucru?”

Omul acela mândru fu cuprins de ruşinare şi nu mai avu ce răspunde.

Iar credinciosul urmă:

– „Nu se cade să vorbim astfel despre Dumnezeu!

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti