Pildă: ”Cea mai sigură chemare” (Cu nădejde și suferință ajungem să cunoaștem pe Dumnezeu)

151

O femeie veni la un duhovnic şi-i mărturisi:

– „Părinte, cu toată râvna ce-mi dau, nu pot veni la Dumnezeu.”

– „Fă binele!” – îi răspunse preotul.

Femeia plecă. Întorcându-se după o bucată de vreme, zise preotului:

– „Părinte, am făcut, dar tot nu pot veni la Domnul…”

– „Du-te şi te roagă mult, o sfătui duhovnicul. Femeia plecă iar, dar după un timp se întoarse, şi cu mare zdrobire de suflet, mărturisi:

– „Părinte, m-am rugat cu putere, dar tot nu m-am putut apropia de Dumnezeu.”

– „Du-te şi ai nădejde femeie,” o linişti părintele, dar în gândul său duhovnicul zise: „Doamne, de este aşa voia Ta, dă acestei fiinţe doctoria suferinţei!”

Femeia plecă.

Trecu o vreme mai lungă.

Şi într-o zi, femeia veni la preot. Din toată înfăţişarea ei, se vedea că acuma cunoaşte pe Dumnezeu.

Zise preotului:

– „Părinte, acuma sunt învrednicită a cunoaşte pe Dumnezeu.”

– „Ce-ai făcut?” Femeia răspunse:

– „Mulţumesc suferinţei! Ea m-a dus spre Dumnezeu.”

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti