Pilda: „Aducerea păcii”

85

Două sate se înduşmăneau din pricin㡠că fiecare se credea îndreptăţit să primească o bucată de pământ după legea împroprietăririi.

De aici, zavistii şi procese. Oamenii se vrăjmăşeau şi cheltuiau şi parale.

Atunci, un bătrân înţelept chemă la o adunare pe căpeteniile celor două sate şi le zise:

– „Trebuie să facem pace, iar ca s-o avem, trebuie s-o cerem de la Dumnezeu. Hai să ne rugăm. Îngenuncheară toţi, iar bătrânul începu a rosti cu căldură: „Tatăl nostru…”

Când ajunse la „iertarea păcatelor”, glasul lui era încărcat de lacrimi.

După ce isprăvi rugăciunea, toţi într-un glas ziseră:

-” Da, se cuvine să facem pace.”

Cuprinşi de acest duh, ei ajunseră la o învoială, care puse capăt vrajbei lor.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti