Patriarhul Daniel: „Dreapta credinţă nu se păstrează în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire cu Biserica întreagă”

81

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 12 iunie 2016, în Duminica a VII-a după Paşti.

Biserica a rânduit ca în această zi să se citească la Sfânta Liturghie textul evanghelic (vezi mai jos) în care ni se prezintă „Rugăciunea Mântuitorului Iisus”. De asemenea, Duminica aceasta este consacrată unui eveniment extrem de important din viața Bisericii, şi anume Sinodul I Ecumenic, din anul 325, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare unde, potrivit tradiției, au fost prezenţi 318 Sfinți Părinți.

template

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reşedinţei Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat  învăţăturile ce reies din textul evanghelic şi a vorbit despre Sinodul I Ecumenic. Patriarhul României a indicat faptul că din punct de vedere teologic această sărbătoare are o semnificaţie duhovnicească foarte profundă, deoarece face legătura între sărbătoarea Înălţării Domnului şi sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt.

Sfinţii Părinţi pomeniţi în această Duminică, prin mărturisirea lor de credinţă care a devenit Crezul Ortodox, ne arată legătura dintre Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, dar ne arată şi rostul întrupării, suferinţelor, morţii şi învierii Mântuitorului Iisus Hristos şi mai ales al înălţării Sale la Cer întru slavă ca pe oameni să îi ridice din păcat şi moarte şi să le dăruiască bucuria veşnică a trăirii împreună cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a spus Preafericirea Sa.

s2

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat faptul că rugăciunea cuprinsă în cadrul pericopei evanghelice este o rugăciune responsabilităţii pastorale şi ea se adresează tuturor păstorilor de suflete:

Evanghelia de astăzi este şi o evanghelie care se adresează tuturor păstorilor de suflete învăţându-ne pe toţi responsabilitate în faţa lui Dumnezeu pentru toţi cei încredinţaţi spre păstorire. Ce înseamnă a păstori? Înseamnă a hrăni duhovniceşte cu dreapta credinţă, cu harul Sfintelor Taine şi a călăuzi pe drumul mântuirii pe cei care Dumnezeu ni i-a încredinţat în Biserică spre a-i conduce spre Împărăţia Preasfintei Treimi. De aceea, rugăciunea aceasta nu este doar rugăciune pentru unitate, ci este şi o rugăciune a responsabilităţii pastorale.

s3

Această Evanghelie este deosebit de semnificativă pentru toate timpurile, dar şi pentru timpul de faţă. Ea ne arată că numai în comuniunea sfinţilor se păstrează dreapta credinţă, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel:

Atât Evanghelia cât şi pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne arată că dreapta credinţă nu se păstrează de unul singur în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire cu Biserica întreagă, după cum Sfinţii Părinţi adunaţi la Sinodul I de la Niceea au mărturisit împreună dreapta credinţă şi au respins rătăcirea sau erezia lui Arie. Cu alte cuvinte dreapta credinţă se păstrează în Biserică şi de către Biserică, şi numai în comuniunea sfinţilor din toate timpurile se păstrează dreapta credinţă mântuitoare şi sfinţitoare. Atunci când mărturisim dreapta credinţă ea trebuie să fie aceeaşi credinţă sfântă ca şi a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi din toate timpurile şi din toate locurile.

S4

Totodată, Patriarhul României a vorbit despre dreapta credinţă arătând că fără aceasta pierdem mântuirea, ea fiind temelia dobândirii fericirii veşnice:

Dreapta credinţă înseamnă temelia mânturii noastre, a dobândirii vieţii şi fericirii veşnice. Dacă am căzut din dreapta credinţă am pierdut mântuirea şi anume dacă nu mai mărturisim dumnezeirea lui Hristos nu ne mai unim cu Hristos, dacă nu mai mărturisim dumnezeirea Tatălui şi dumnezeirea Fiului ne despărţim de Sfânta Treime. Deci, vedem că dreapta credinţă se mărturiseşte în comuniune, iar forma canonică de cea mai mare responsabilitate a mărturisirii dreptei credinţe este sinodul; sinodul bisericii locale, sinodul unei regiuni şi sinodul a toată lumea, cum s-au mai numit sinoadele ecumenice, pentru a traduce pentru înţelesul tuturor termenul ecumenic.

d

Duminica a 7-a după Paşti

(a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

(Ioan 17, 1-13)

În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine, Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.

Sursa: basilica.ro