Păstrarea fecioriei

230

Tânărul credincios care s-a obișnuit din copilărie cu asemenea rânduieli de viață, care se roagă zi de zi, nu mănâncă peste măsură, postește mircurea și vinerea, nu bea, nu fumează, se ferește de reviste, cărți și filme erotice, face puțin sport, merge în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, citește cărți de spiritualitate ortodoxă și ține seama de sfaturile preotului duhovnic, va reuși cu siguranță să-și stăpânească și pornirile potrivnice ale trupului păstrându-și puritatea feciorelnică la vremea întemeierii unei familii.

Din relațiile părinților și bunicilor noștri am aflat că păstrarea fecioriei, performanță rară în vremurile actuale, era pe atunci și posibilă și necesară, mai ales că alcătuirea anatomo-fiziologică a băieților a fost înzestrată de Creator cu acea supapă de siguranță care constă în apariția periodică, spontană și involuntară a poluțiilor nocturne. Dacă tânărul duce o viață ponderată, acestea liniștesc oarecum și echilibrează tensiunea sexuală internă a organismului.

Așadar prin însăși natura tainică a organismului, păstrarea fecioriei devine mai ușoară pentru fete decât pentru băieți. De altfel, în anii pubertății și adolescenței, tinerii, se cuvine, înainte de toate să învețe carte, asigurându-și o bună pregătire profesională pentru ca fiecare să poată trăi din munca sa proprie.

Chiar dacă (băiat și fată) sunt cuminți și harnici, în scurt timp se obișnuesc împreună, apoi într-o plimbare se prind de mână, dansează la discotecă sau se sărută. Să zicem că întâlnirile sunt îngăduite de părinți și la început nu tind spre faze mai incandescente. Ghimpele primejdiei a străpuns totuși adâncul cel tainic al sufletului fără voința și intenția lor. Vulcanul senzualității fiind zgândărit înainte de vreme, începe să fumege amenințător, iar tinerii noștri cu gândul la fiorii sărutului, seara la culcare, fiecare în camera lui, vor finaliza întâlnirea prin aparent nevinovatul joc al masturbării.

Adolescenții nerăbdători, care nu se pot stăpâni așteptând vârsta maturității își vor sacrifica nu numai frumusețea inegalabilă a tinereții ci vor determina și o prăbușire ireversibilă a întregii lor vieți.

Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină, Ediția II, Făgăraș, Edit. Agaton, 2009, p. 143-144