Părinții nu trebuie să-și silească copiii pentru ai face buni cu forța

95

Evlavia părinților nu ajunge. Trebuie să nu-și silească copiii spre a-i face buni cu forța. Există primejdia ca atunci când ne stăpânește egoismul în viața noastră bisericească să ne îndepărtăm copiii de Hristos. Copiii nu au nevoie de constrângeri. Nu-i obligați să vă urmeze la biserică. Puteți spune: ”Cine vrea poate veni acum cu mine, sau mai târziu.” Lăsați să vorbească în sufletele lor Dumnezeu. Motivul pentru care unii copii din părinți evlavioși, după ce cresc, ajung să se răzvrătească, părăsind și Biserica și totul, ducându-se altundeva ca să-și găsească împlinirea, este această constrângere exercitată asupra lor de părinții ”buni”. Părinții așa-ziși ”evlavioși”, care au avut grijă să facă din copii niște ”buni creștini”, prin intermediul iubirii lor omenești, i-au constrâns, și s-a întâmplat pe dos. Altfel spus, sunt opresați de mici, și când ajung la șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece ani rezultatul e contrar așteptărilor. Din spirit de răzvrătire încep să frecventeze diferite anturaje nepotrivite, exprimându-se asemenea lor și folosindu-le vocabularul.

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, trad. din greacă de  protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, București, Edit. Sophia, 2016, p. 46-47