Oriunde trebuie să fiu cu Hristos, învață părintele Arsenie Papacioc

101

„Vrei să dobândești rugăciunea? Ostenește-te în rugăciune, ca Dumnezeu, văzând cu câtă osteneală o cauți, ți-o va dărui ție. Eu știu că nu știi să te rogi, dar roagă-te cum poți și cât mai des și rugăciunea singură te va învăța să te rogi” ne învață Sfântul Macarie cel Mare.

Oriunde trebuie să fiu cu Hristos, învață părintele Arsenie Papacioc. Căci rugăciunea este inima ta în inima lui Dumnezeu, este viața noastră, este o tăcere adâncă în care aflăm că „făra de Mine nu puteți face nimic”! Pământul are nevoie de rugăciune, lumea are nevoie de rugăciune, noi avem nevoie de rugăciune!

Cel ce vrea să știe ce este rugăciunea, cred că nu trebuie să întrebe pe nimeni, să nu caute în nici un tratat de filozofie, nici într-o simplă meditație  ca aceasta care nu-i poate oferi decât cojile unor definiții mai mult sau mai puțin juste, ci să-și întrebe propriul suflet, să-l adape la izvoarele vieții divine și va ști ce este rugăciunea…

Poetul Vasile Voiculescu dedică câteva versuri deosebite rugăciunii zicând:

„Pe vremea aceea mă închinam mereu,

La masă, la culcare, la sculare,

Rugăciunea era cheia de aur cu care

întorceam ornicul sufletului meu

și-l potriveam să meargă după Dumnezeu”.

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire…, Iași, Edit. Pim, 2013, p. 144-145