Onisifor cel care fura lumânările de la mormântul Sfântului Dimitrie

126

Un tânăr, chemat Onisifor, era rânduit în biserica sfântului să aprindă lumânările și să îngrijească candelele. Îndemnat de vicleanul, Onisifor fura lumânările și, vânzându-le în taină, câștig necinstit făcea.

Sfântul, nesuferind un lucru ticălos ca acesta, s-a arătat în vis lui Onisifor și, mustrându-l cu blajinătate, i-a zis: ”Frate Onisifor, nu-mi este plăcut lucrul tău, care multă osândă îți aduce. De aceea, lasă-te și te pocăiește!”

Onisifor, trezindu-se, s-a rușinat de fapta sa și cuprins a fost de teamă.

O bucată de vreme nu a mai furat, dar după alte zile, s-a apucat din nou de această ticăloasă treabă. Într-o zi, un credincios a adus niște lumânări mari și, aprinzându-le la mormântul sfântului, s-a rugat. După aceea, a plecat. Onisifor, întinzând mâinile întru a lua acele lumânări, îndată a auzit glas din mormânt zicându-i: ”Iar te-ai apucat de isprava ta cea spurcată?” Lovit ca de trăsnet, Onisifor a căzut la pământ și zăcea ca un mort, până când, venind un călugăr, l-a ridicat și l-a dus de acolo. Venindu-și în fire, Onisifor și-a mărturisit în fața tuturor păcatul și toți s-au înspăimântat aflând cum l-a pedepsit sfântul.

Al. Lascarov-Moldovanu (trad.), Viețile Sfinților, Vol. 6, București, Edit. Artemis, 1998, 91