Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului așa va înflori

206

Dacă noi în călătoria asta a noastră facem ceva bun, ne ducem la o bucurie şi la o fericire fără margini. Dacă în călătoria asta ne legăm cu lucrurile lumii şi facem rău şi murim nespovediţi şi în păcate, ne ducem la o muncă care n-are sfârşit. Dumnezeu ne-a adus în viaţă tocmai pentru asta, ca să avem când ne pregăti în puţina viaţă pe care o avem pe pământ.

Ce ne rămâne de pe pământ? Bogăţia? Cinstea? Viaţa? Tinereţea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis şi umbră?

Nu ştii că mai deunăzi erai un copilaş? Nu vezi un copilaş mic care acum a răsărit? Aţi auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. A răsărit o floricică; creşte floarea mai mare. Apoi gata, se mărită, se însoară, numai apare toamna pe cap, cum a apărut la mata şi la mine. A început a se înălbi barba, părul. Gata! Patru anotimpuri are viaţa noastră. Primăvara este copilăria; vara este tinereţea, toamna este bătrâneţea. Şi iarna gata; este sfârşitul aproape!

Deci aşa în felul acesta, gândindu-ne noi că suntem trecători şi străini, în fiecare zi să facem ceva bun. Mântuitorul spune în Evanghelie: Nici pentru un pahar cu apă rece dat în numele Domnului, nu-ţi vei pierde plata ta.

Am să dau un pahar de apă rece; dar dacă pot să-i dau şi altceva, este şi mai bine. O bucăţică de pâine; dacă nu, un bănuţ; dacă nu, o mână de făină; daca nu, un ou; daca nu, ceva în fiecare zi să te înveţi să dai, că acolo nu ţi le mai fură nimeni.

Şi ce facem rău şi ce facem bine, le trimitem înainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceţi-vă vouă comori unde furii nu le fură, şi rugina nu le strică, şi molia nu le roade; că unde va fi comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

„Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie”, Volumul  8, p. 123-124