Ocrotirea peste măsură, piedică în calea maturizării copiilor

69

Un lucru, de asemenea vătămător pentru copii, este ocrotirea peste măsură, adică grija exagerată, neliniștea neîntemeiată și zbuciumul părinților (legate de persoana copiilor). Să vă povestesc un caz.

O mamă mi se plângea că fiul ei de 5 ani nu o ascultă. Îi spuneam: ”Tu ești de vină!”, dar ea nu pricepea. Odată m-a luat cu mașina ei și ne-am dus să facem o plimbare la mare. Luase și copilul cu ea. N-a trecut mult și micuțul, a zbughit-o spre mare. Într-adevăr, acolo se afla o dună de nisip care cobora pieziș spre mare. Mama, cuprinsă de neliniște, era gata să strige la el, să o ia la fugă, fiindcă îl zărise pe micuț făcând echilibristică pe vârful movilei, cu mâinile întinse. Eu am liniștit-o, i-am cerut să se întoarcă cu spatele la copil, dar îl urmăream cu coada ochiului. Când copilul și-a dat exasperat seama că n-are nici o șansă să-și sperie mama, s-o facă să strige, ca de obicei, a coborât de acolo încet-încet și, liniștit, a venit spre noi. Asta a fost tot! Atunci mama și-a primit lecția și a înțeles cum trebuie să te porți (cu copilul).

Mamele care stau tot timpul pe capul copiilor și îi forțează, adică îi protejează peste măsură, își ratează menirea. Dimpotrivă, trebuie să lași copilul să vadă singur de mersul său. Atunci vei reuși. Când insiști, copiii se împotrivesc. Capătă încetineală, devin molatici și de obicei eșuează în viață. E un fel de ocrotire exagerată care le împiedică maturizarea.

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, trad. din greacă de  protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, București, Edit. Sophia, 2016, p. 29-31