Oaspetele cel urât

136

Erau odată trei oameni lacomi şi răi, care, trecând printr-o pădure, aflară o comoară cu bani de aur. Temându-se să iasă din pădure ziua, hotărâră ca acel mai tânăr dintre ei să meargă până la satul apropiat şi să le aducă de mâncare şi, pe urmă,  tustrei să iasă, noaptea, din pădurea aceea.

Ajungând în sat, tovarăşul se gândi: „De ce să împart comoara cu ei? Am să pun otravă în mâncarea pe care le-o duc, şi să rămân eu singur stăpân pe comoară.” Şi a otrăvit mâncarea.

Ceilalţi doi care au rămas în pădure se sfătuiră: „De ce să împărţim noi comoara cu celălalt? Când va veni, îl vom ucide, şi comoara ne rămâne numai nouă.”

Şi aşa făcură. Când tovarăşul veni din sat, ei săriră asupra lui şi-l uciseră.

După aceea se puseră să ospăteze din mâncarea adusă de tovarăşul lor şi, fireşte, peste puţin muriră.

Deîndată, comoara de aur se prefăcu în fum.

Era chiar diavolul.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti