O nouă minune săvârșită de Sfântul Efrem cel Nou – Mărturia unei tinere

126

Doamne ajută!

Acum câteva luni eram foarte deznădăjduită, nu de mântuire, ci pentru că nu puteam scăpa de patimile pe care le aveam. Și căzând în genunchi și în lacrimi am strigat la Hristos Domnul spunându-I că nu mai pot, că nu mai pot continua așa, că nu mă pot schimba de ani de zile. I-am spus că nu mi-a trimis niciun om care să mă ajute să mă schimb, să nu mai fiu singură, un om care să-mi semene, care să mă ajute să scap de patimi, cu care să mă înțeleg foarte bine, că nu am primit niciun mire până acum. Apoi am strigat în acea cădere la Sfântul Efrem cel Nou, la icoană, spunându-i: ”O, Sfinte Efrem, te rog, ajută-mă!”. Apoi am strigat iarăși la Hristos Domnul să mă ierte și să facă în așa fel încât să nu-L pierd. Atunci L-am mai rugat ceva care s-a îndeplinit întocmai.
Am dat uitării această rugăciune pentru că nu a fost o cerere, ci o rugăciune deznădăjduită, din cauza patimilor. Dar după foarte puțin timp a intrat în viața mea un om care într-adevăr îmi seamănă în extraordinar de multe lucruri, foarte mult în cele duhovnicești ca aspirație, cu care mă înțeleg foarte bine. Mărturisesc că sigur acesta este răspunsul Sfântului Efrem cel Nou. De când îl cunosc, am scăpat de niște patimi, am primit mai multă putere, sunt mult mai bine. Și simt că eu și acest om suntem ”suflete pereche”; desigur, nu trebuie să credem în existența sufletelor pereche (în Ortodoxie nu există așa ceva), dar aceasta este sintagma pe care se cuvine să o folosesc, alta nu am găsit.

Slavă Domnului pentru toate!

Mulțumesc din inimă Sfântului Efrem cel Nou care mi-a devenit Sfânt ocrotitor, alături de Sfânta Xenia din Sankt Petersburg!

Sursa: marturieathonita.ro