O întâmplare povestită de Părintele Cleopa despre un fiu care și-a bătut mama

263

Vine o femeie deunăzi cu o mână legată de gât, cade aici şi începe să plângă. „Ce-i, mamă?” „M-a bătut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior şi mâna dreaptă”. „De unde eşti?” „Din comuna Vânători”. „Dar de ce te-a bătut?” „El cât câştigă într-o lună, într-o noapte bea tot. Că-i milostiv când bea: «Haide, măi! N-ai bani? Îţi dau eu». Îl face dracul milostiv ca să-i bage şi pe alţii în ispită. Când vine acasă, femeia îi spune: «Măi Ioane, copiii n-au făină, n-au cărţi la şcoală…». El nimic. Bătaie, cruci şi dumnezei. Când am văzut că o bate, am sărit s-o scot pe noră-mea. A lăsat-o pe noră-mea şi m-a bătut de m-a băgat în spital. Am venit să pun slujbe pentru el”.

Ai auzit fecior? Ca o fiară. S-o bată pe mama lui! „Şi, zice, au sărit vecinii, şi pe el a vrut să-l bage poliţia la puşcărie pentru bătaia asta. Doamne fereşte! Să nu i se întâmple una ca asta!”

„Mamă, tot o să-l ajungă mânia lui Dumnezeu”. „Nu, nu, nu, să nu păţească ceva rău! Pune numai să-l ierte Dumnezeu!”

Ai auzit mamă? El a bătut-o de a băgat-o în spital şi ea se roagă să nu păţească ceva rău. Mi-am făcut cruce. Ce înseamnă adevărata mamă!

Dar mânia lui Dumnezeu nu l-a răbdat! Cine a lovit pe mama sau pe tata, nu mai putrezeşte, dacă nu l-a dezlegat duhovnicul şi n-a făcut canonul.

Din: „Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie”, Volumul  8, p. 50-51