Nu-ţi face sufletul, cuib al ispitei…

171

Un tânăr se plângea duhovnicului său, spunându-i:
– „Părinte, sunt necontenit ispitit de poftele trupeşti, şi mare mi-e tulburarea.”
Ca să-l liniştească, preotul îi zise:
– „Fiul meu, dacă o pasăre zboară pe deasupra casei tale, n-o poţi opri, şi nici vreun rău nu-ţi poate face. Ci numai dacă vrea să-şi facă cuib la tine, e primejdie şi trebuie s-o alungi. Aşa e şi cu ispitele trupului, dragul meu. Câtă vreme ele nu pot prinde sălaş în sufletul tău, nu ai de ce să fii îngrijorat. Fii aşadar strajă întru aceasta la uşa sufletului şi nu le primi”.
Şi tânărul a plecat cu sufletul liniştit de la duhovnicul său.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti