”Nu pot să-l las așa pentru că am impresia că-i întorc spatele!”

257

E iar aici o capcană în relațiile dintre tineri: Nu pot să-l las așa pentru că am impresia că-i întorc spatele. Ba să i-l întorci, maică! Pentru că în relațiile în care cineva devine parazit și nu vrea să schimbe ce e ziditor, e nevoie să-i întorci spatele aceluia, după ce i-ai spus o vreme și ai avut răbdare destulă. S-ar putea ca în perioada asta cât ești cu spatele, să se dumirească, să-și de-a seama ce pierde și să vrea să facă jertfa aceea, către sine. Pentru că, mai ales băieții – să mă iertați băieți – intră într-o relați cu totul imaturi din cauza desfățului din familie. Da, sunt și fete, din cele ce sunt singure la părinți care nu se maturizează la vreme, dar mai mulț băieții pățesc asta. Părinții vă cresc într-un răsfăț, aproape, vă iubesc greșit pentru că nu vă pregătesc să fiți responsabili și să vă maturizați.

Nu vă învață că aveți nevoie să renunțați la atitudinea copilului care crede că totul i se cuvine. Aici, o prietenie bună poate să facă ce n-a făcut familia. Prietenia dintre un băiat și o fată îi învață pe cei doi, jertfa. Îi învață să renunțe fiecare la pretențiile sale de dragul celuilalt. Dacă nu face asta, întoarce-te cu spatele, pentru că nu veți ajunge la nici un rezultat. Se creează o dependență și aceasta nu e sănătoasă. Dar îi spui: ”Dacă nu faci nici un efort să… eu îți întorc spatele”. Dar dacă spui: ”Da, dar îl iubesc…”, atunci înseamnă că iubești această viață nefericită pe care se poate prelungi într-o viață de iad.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 172-173