„Nu lucra ca pentru oameni…”

65

Unui om bogat fiindu-i milă de un zidar sărac, care avea şi o familie împovărată, l-a chemat la sine şi i-a zis:

– „Iată, vei face o casă pe colina aceea plină de soare… Te plătesc bine…”

Lucrătorul a făgăduit – şi omul i-a dat banii trebuitori.

Pe urmă, a plecat într-o ţară depărtată, iar lucrătorul s-a apucat să clădească locuinţa.

Muncitorul sărac, care nu cunoştea pe Dumnezeu, şi-a zis: ” Voi lua materiale ieftine şi proaste şi voi înşela, pe omul bogat. Cu diferenţa de bani, voi petrece…”

Aşa a şi făcut. A ridicat o casă şubredă, gata s-o dărâme un vânt mai tare, iar banii ce i-au rămas i-a cheltuit.

Când s-a întors bogatul din drumul făcut, a chemat din nou la sine pe lucrător şi i-a zis:

– „Iată, casa ce-ai făcut e a ta – primeşte acest înscris de dăruire de la mine… Să locuieşti în ea cu nevasta şi cu copiii tăi!”

Lucrătorul a rămas uimit şi ruşinat… Crezând că înşeală pe bogat, se înşelase pe sine…

De-atunci, orice-ar lucra, nu mai lucrează ca pentru oameni, ci ca pentru Dumnezeu.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti