Nu cere să fii iubit

273

Departe de invidie, căci aceasta îl distruge pe om.  Din invidie către o maică, o alta și-a închipuit că prima se poartă necuviincios cu duhovnicul și spunea aceasta și altora ca pe ceva adevărat.

Toate i se întâmplă omului invidios. Eu am trăit toate acestea. Oamenii mă socoteau bun și veneau mulți să se spovedească. Pe toate mi le spuneau cu sinceritate.

Trebuie să ne ținem departe de toate aceste plângeri femeiești. Pe Hristos, pe Hristos, măi, trebuie să-L iubim cu râvnă, cu iubire Dumnezeiască.

Fericit este monahul care a învățat să-i iubească pe toți în taină. Unul ca acesta nu cere iubire de la ceilalți și nici nu îi pasă dacă este iubit sau nu.

Tu iubește-i pe toți și fii atent, în taină, la tine însuți. Revarsă-ți iubirea către toți. Și va veni și ceasul când vei iubi fără să te silești. Atunci vei simți că toți te iubesc. Un cântec lumesc spune:

”Îmi ceri să te iubesc

Iubirea nu se cere

ci în frunzișul inimii

singură se ivește”.

Interpretează aceste cuvine duhovnicește. Tu revarsă, în chip firesc, din propria-ți inimă, iubirea lui Hristos.

Unii monahi, mai ales femeile, întreabă:

”-Mă iubești?

-De ce nu mă iubești?”.

Cât departe sunt oamenii aceștia de iubirea lui Hristos!

Sărăcie, aceasta e sărăcie duhovnicească! Să nu-ți pese dacă ești iubit de ceilalți. Ci tu doar îngrijește-te să-ți reverși iubirea lui Hristos către toți. Iar schimbarea va veni tot în taină și te vei schimba cu totul. Ce-ți spun eu acum e cel mai bun tip de misionarism. Aplică-l și apoi spune-mi rezultatele.

Agapie Monahul, Flacăra Dumnezeiască pe care a aprins-o în inima mea Părintele Porfirie, Ediția. II, Bacău, Edit. Bunavestire, 2002, p. 77-78