Nimic nu-i ispitește mai mult pe tineri decât desfrânarea, dar nimic nu-i încununează mai mult decât biruirea ei

200

În toate necazurile să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Şi dacă nu avem copii, să cerem, iar dacă avem, să-i creştem cu multă grijă şi să-i ţinem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de desfrânare. E un război greu acesta şi nimic nu-i ispiteşte mai rău pe tineri decât desfrânarea. Să-i împresurăm de peste tot cu sfaturi, să le spunem ce-i aşteaptă, să-i speriem, să-i convingem. Dacă-şi înving această dorinţă, nu vor mai fi stăpâniţi cu uşurinţă de vreo alta. Vor fi mai presus de bani, îşi vor stăpâni pornirea de a se îmbăta, se vor da înapoi cu cea mai mare grijă şi de la dezmăţ şi de la legăturile primejdioase. Îi vor respecta mai mult pe cei ce le-au dat viaţă, dar vor respecta mai mult oamenii, în general.

Dacă vrem să fie respectaţi de oameni copiii noştri şi iubiţi de Dumnezeu, să le împodobim sufletele şi să-i conducem cu înţelepciune la căsătorie. Astfel bunurile pământeşti se vor revărsa în casa lor ca din izvoare nesecate, Dumnezeu le va fi mereu binevoitor, se vor bucura de cinste şi aici, în viaţa pământească, şi în cea viitoare, şi fie ca de ea să ne bucurăm şi noi!

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 15)

Sursa: doxologia.ro