Nașterea Domnului Iisus Hristos – Crăciunul

317

Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă a Mântuitorului Iisus Hristos, în ordinea cronologică a vieții Sale, numită în popor și Crăciunul, la 25 decembrie, este sărbătoarea din fiecare an a nașterii după trup a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (vezi Luca 2, 1-21).

Evenimentul nașterii a avut loc în urmă cu 2000 de ani într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Atunci, împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d. – 14 d.Hr.). Evenimentul naşterii Mântuitorului s-a întâmplat către sfârşitul domniei lui Irod. Deasupra locului Naşterii Domnului din Betleem străjuieşte de peste 1600 de ani, biserica ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena, sec. IV.

Când Dumnezeu a decis ca să scape lumea de păcatele grele în care se afla, a trimis pe îngerul Gavriil în cetatea Nazaret la Fecioara Maria pentru a-i vesti că va lua în pântece și va naște Fiu, pe Iisus Hristos Domnul nostru care se cheamă Mesia (Luca 1, 28-32). Când a sosit vremea nașterii Domnului, în Țara Sfântă se dădu poruncă să se  înscrie fiecare om în localitatea sa de baștină. Feciora Maria și bătrânul Iosif, logodnicul ei, au plecat din Nazaret spre Betleem. Cand au ajuns la Betleem, se înnoptase. Casele erau pline de oameni și s-au adăpostit într-o peșteră de la  marginea Betleemului.

În liniștea nopții Sfânta Fecioară Maria a născut pe Pruncul Iisus Hristos. Nu departe de pesteră se aflau niște păstori. Deodată, o lumină puternică coborî din cer și un înger al Domnului stătu lângă ei. Împreună cu îngerul s-a văzut deodată mulțime de oaste îngerească, lăudând pe Dumnezeu. După ce a plecat îngerul de la păstori, aceștia, bucuroși de cele ce aflaseră, au mers în mare grabă la Betleem. Au intrat în peșteră și au găsit acolo pe Maica Domnului. S-au întors de acolo cu mare bucurie la turmele lor, vestind tuturor ce aflaseră de la înger și ce văzuseră cu ochii lor în peșteră.

Astăzi mai mult ca oricând Mântuitorul Hristos se naște pe pământ și vine la noi oamenii, bătând la ușile inimii noastre pentru a intra înăuntru. Dar fiindcă inimile noastre, a oamenilor de astăzi, sunt împietrite de rautate, nu auzim bătaia Domnului Iisus pentru a-I deschide. Trebuie să încercăm să fim mai buni sufletește pentru ca inima noastră să se deschidă pentru a intra Hristos, pentru că doar El poate să ne ridice la înălțimea de a pluti peste toate aceste greutăți și păcate ale noastre.

Bucuria nașterii Domnului o vestim fiecare întâi în sufletele noastre apoi și semenilor. Nu trebuie să lăsăm ca această bucurie să fie una de scurtă durată, ci trebuie ca în fiecare zi să facem în așa fel încât să Îl naștem pe Mântuitorul Iisus Hristos în sufletele noastre ca și El să ne nască pe noi în fericirea veșnică, Împărăția Sa.

Bucuria Nașterii Domnului o vestim și prin frumoasele colinde pe care le cântăm în apropierea acestui praznic luminos. Cele mai multe colinde sunt despre nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care se naște pentru noi oamenii din Sfânta Fecioară Maria.

Într-o lume în care societatea omenească este plină de răutăți, noi creștinii ortodocși trebuie să facem tot ce ne stă în putință să facem bine în jurul nostru, iar binele trebuie să pornească din interiorul nostru, pentru a putea schimba cât de cât fața societății. Așa cum ar spune Lev Tolstoi: Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe el însuși”. Deci trebuie să ne schimbăm pe noi întâi și apoi vom vedea și o schimbare a celor din jurul nostru.

Cu drag, Ștefan!