Naşterea de copii este o binecuvântare şi rânduială dumnezeiască dată de Dumnezeu

134

Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură, precum şi Sfinţii Părinţi, arată că copiii sunt un dar al lui Dumnezeu (Fac. 20, 17-18; 25, 21; 29, 33; 30, 6, 17, 22; 33, 5; 48, 8-9; Luca 1, 7). Iar naşterea de copii este o binecuvântare şi rânduială dumnezeiască dată de Dumnezeu omului încă din rai, prin porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul”… (Fac. 1, 28). Prin naşterea de copii se înnoieşte neamul omenesc şi se menţine viaţa pe pământ. Aşadar, naşterea de copii este cea mai mare datorie a celor doi soţi care se unesc prin căsătorie. Naşterea de copii formează cea mai mare bucurie şi adevărata temelie a familiei; ea consolidează şi desăvârşeşte căsnicia şi este izvor de sănătate. Fără împlinirea acestei datorii, Taina Nunţii se desfiinţează.

Pentru aceea Dumnezeu binecuvintează pe primul om, Adam, şi îi face femeie pe Eva, ca să nască copii. După izgonirea lui Adam din rai, naşterea de copii devine, pe lângă binecuvântare, şi canon de ispăşire a păcatelor părinţilor. Naşterea de copii ajută mult la mântuirea părinţilor, cum spune Sfântul Pavel, că „femeia se va mântui prin naşterea de fii” (I Tim. 2, 15). În Vechiul Testament, cei ce nu aveau copii erau socotiţi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. De aceea se rugau ziua şi noaptea să le dăruiască Domnul copii. La fel glăsuiesc şi toţi Sfinţii Părinţi. Ei se rugau pentru cei ce nu aveau copii sau nu puteau naşte, ca să le dea Dumnezeu copii buni şi sănătoşi, iar pe cei bolnavi îi vindecau cu rugăciunile lor.

Pe cei ce nu voiau să aibe copii îi sfătuiau, cum spune Sfântul Pavel, ca mai bine să nu se căsătorească sau să trăiască în înfrânare (curăţie), cu învoirea ambilor soţi, decât să-şi ucidă copiii. Mântuitorul aseamănă pe cei ce se căsătoresc numai pentru păcat, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia să aducă nici o roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinţilor. Soţii care nu vor să nască copii, care îi avortează sau practică păcatul pazei, sunt pedepsiţi de Dumnezeu cu boli de tot felul, cu necazuri în viaţă, cu mustrare de conştiinţă, iar dincolo cu osândă veşnică.

Arhim. Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, Ed. a 2-a, vol. 5, Vânători-Neamț, Edit.Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 20-21