Multă rugăciune și puține cuvinte copiilor

65

Toate se fac prin rugăciune, tăcere și iubire. Ați înțeles care sunt roadele rugăciunii? Iubire întru rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta aduce cu adevărat folos. Cu cât o să vă iubiți copiii cu dragoste omenească – care adesea e patologică -, cu atât vor fi mai confuzi, cu atât comportamentul lor va fi mai potrivnic. Dacă însă iubirea voastră va fi și între voi, dar și față de copii, creștină, sfântă, nu veți avea parte de probleme. Sfințenia părinților îi mântuie pe copii. Ca să se întâmple asta, harul dumnezeiesc trebuie să înrâurească sufletele părinților. Nimeni nu se sfințește singur. După aceea însuși harul lui Dumnezeu va lumina, va încălzi și va da viață sufletelor copiilor.

Acesta este lucrul desăvârșit: mama să-I vorbească lui Dumnezeu, și Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se întâmplă așa, tot vorbindu-i, vorbindu-i, întruna vorbindu-i… ”în urechi”, în cele din urmă se va ajunge la un soi de constrângere. Iar când copilul crește, începe să se împotrivească, adică să se răzbune, într-un anume fel, pe tatăl și pe mama care l-au supus constrângerilor. În vreme ce lucrul desăvârșit este să vorbească iubirea în Hristos și sfințenia tatălui și a mamei. Revărsarea de sfințenie, și nu de zbatere omenească, îi face buni pe copii.

Când copiii sunt traumatizați și răniți din cauza unei probleme serioase, să nu vă supere că se împotrivesc și vorbesc urât. În realitate, nu-și doresc asta, dar în momente dificile nu pot face altfel. Apoi le pare rău. Dar dacă voi vă lăsați pradă nervilor și furiei, adunci deveniți una cu cel rău, care vă va juca pe toți (cum vrea).

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, trad. din greacă de  protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, București, Edit. Sophia, 2016, p. 41-44