Minunea prin care Moșul Gheorghe a oprit trenul, povestită de Părintele Cleopa

255

El a oprit trenul la Paşcani pe linie. Aici în Paşcani se pusese linie nouă, care făcea legătura între Bucureşti şi Burdujeni, că acolo era ultima staţie. Şi când au pus trenul, un biet ceferist din acesta care mâna locomotiva, mecanic, l-a primit pe moşul în locomotiva lui. Erau locomotive din cele mari nu din acestea, dacă aţi apucat din acelea cu aburi. Mecanicul l-a primit în locomotivă şi el zicea Psaltirea tot timpul. I-a dat un scăunel acolo, dar a venit controlorul, din aceia care cer bilet. Vine şi la el: – Moşule, biletul! – Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea…

– Moşule, biletul!

– Miluieşte-mă, Dumnezeule…

– Moşule, biletul! Dar el zicea în continuare psalmi. Şi zice controlorul către mecanic:

– Ce-i cu nebunul ăsta aici?

– Nu-i nebun. Nu te purta rău cu el.

– Dar nu vrea să dea biletul.

– De unde bilet, că acesta zice psalmi zi şi noapte? Şi zice atunci controlorul:

– Dă-te jos, moşule, unde ţi-e biletul?

Şi mai erau două-trei minute să plece trenul. Şi a zis Moşul Gheorghe:

– Drăguţă, staţi aici cu Dumnezeu şi cu Maica Domnului, că mă dau jos! S-a dat jos şi a luat-o pe linie înaintea trenului.

– E nebun, merge pe linie. Când să pornească locomotiva, porneşte-o, dacă poţi, că el a zis: „Staţi, drăguţă, aici!”

– Ce-i, mă?

– N-ai auzit ce-a zis moşneagul? „Staţi, drăguţă, că mă duc!”

– Ce, mă, dar tu ţii cu dânsul? a zis controlorul către mecanic. Că mecanicul îl ducea până la Burdujeni întotdeauna, gratuit. Se suie alt mecanic.

– Nu merge locomotiva! Se suie un şef inginer.

– Nu merge!

– Măi, adu altă locomotivă, asta-i fermecată de moşneag! Au adus o locomotivă nouă din depou.

– Nu merge! De la Bucureşti striga:

– Măi, e întârziere la Paşcani două-trei ore. Moşneagul s-a dus zicând psalmi. Şi i-a zis mecanicul controlorului:

– Domnule, dacă n-aduci moşneagul înapoi, aici stai zece ani. Ai auzit ce-a spus: „Drăguţă, staţi aici, că eu mă duc”. A trimis doi oameni călări pe linia trenului. La câţiva kilometri l-au găsit, el zicea rugăciuni.

– Moşule, hai înapoi că nu merge trenul.

– Iaca merg, drăguţă!

– Dar moşule, iaca avem cai cu şei, că avem multă întârziere.

– Drăguţă, eu în viaţa mea n-am mers pe cal, numai pe jos. Şi a luat-o pe jos. Aceia mergeau cu caii şi el mergea pe jos zicând psalmi. Când a ajuns la Paşcani, se strânsese multă lume:

– Hai să vezi un bătrân care a oprit trenul pe linie. Şi s-a adunat lume multă-multă. Au venit oameni în jurul lui. – Staţi, drăguţă, ce vă minunaţi că a oprit Dumnezeu un tren? Nu ne-a spus în Evanghelie: De veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui aceluia: Ia-te de aici şi du-te în mare. Şi câţi sfinţi n-au mutat munţii cu rugăciunea? Uite, Sfântul Marcu de la Muntele Francesc, Sfântul Ioachim al Ierusalimului, apoi argintarul din Alexandria. Toţi au mutat munţii cu rugăciunea. Vă minunaţi că a oprit Dumnezeu trenul? Că Dumnezeu poate să oprească şi soarele, cum l-a oprit pe timpul lui Isus al lui Navi, că a stat soarele şase ore, până a biruit pe amaleciţi. Şi le-a ţinut o predică…

– Hai, moşule, dezleagă trenul!

– Nu, stăi drăguţă, să predic la oamenii ăştia! Şi aceia nu mai puteau răbda, dar se temeau că se supără şi pe urmă nu mai dezleagă trenul. Pe urmă au zis:

– Hai, moşule, hai. Nu eşti obosit, moşule? Hai la wagon-lit, adică la vagoane care au dormitoare.

– Nu, drăguţă, eu în locomotivă, acolo o să stau.

– Dar să aducem o locomotivă nouă?

– Nu, nu, pe aceea veche. Au adus-o înapoi pe aceea şi i-au pus acolo un scăunel. Dar aceia mari nu se purtau rău:

– Moşule, dă drumul la tren, că uite ce, ne cheamă de la Bucureşti, e întârziere, cutare… S-a suit acolo, a luat Psaltirea şi a zis:

– Hai, drăguţă, să mergem cu Dumnezeu şi cu Maica Domnului.

Şi a zburat trenul. Acesta-i Moşul Gheorghe.

Părintele Cleopa Ilie, Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 16, Edit. Mănăstirea Sihăstria, 2007, p. 22-25