Lauda cea bună

72

La un om credincios veni un gospodar, care începu să-şi laude nevasta, zicând:

– „Nevasta mea e frumoasă…”

Omul credincios scrise atunci un zero pe-o hârtie. Gospodarul mai zise:

– „Femeia mea este bogată…”

Credinciosul mai scrise un alt zero la cel mai dinainte.

– „Femeia mea e de neam mare…”

Scrise un alt zero.

– „Femeia mea e harnicㅔ

Alt zero.

– „Femeia mea e casnică…”

Iar un zero. Se făcuseră şase de zero. La urmă, gospodarul mai zise:

– „Femeia mea e cu frică de Dumnezeu şi-i cu purtări curate.”

Atunci omul acela credincios şi înţelept, puse in fruntea celor şase de zero, un unu, ceea ce dădu cifra de un milion.

Zise apoi:

– „Da, aşa, ai o mare avere la casa d-tale!

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti